Programari

Rubeola și sarcina

        Rubeola/rubella  este o boală virală foarte contagioasă care apare cel mai frecvent la copii (face parte împreună cu oreionul, rujeola, varicela etc. din grupul bolilor eruptive ale copilăriei).

Organismul uman este singurul cunoscut ca fiind gazda acestui virus. Infecția virală se produce mai ales în lunile de iarnă, primăvară și început de vară. Transmiterea este ușoară, directă, mai ales pe calea aerului, prin secrețiile nazo-faringiene (picăturile Pflüge) care se elimină prin tuse, strănut etc. Virusul mai este prezent în urină, fecale și pe pielea persoanelor infectate. Perioada de incubație este de 14-21 zile.
        La copil și la adultul sănătos această infecție virală se poate manifesta nespecific prin stări de subfebrilitate, stare generală proastă, dureri de cap, adenopatie (umflarea ganglionilor mai ales din zonele occipitală, latero-cervicală, submaxilară, retro- și submastoidiană), dureri articulare, congestie nazală, congestie conjunctivală cu câteva zile înainte să apară erupția cutanată. Erupția cutanată durează până la trei zile. Durerile articulare pot să dureze câteva săptămâni. Perioada de contagiozitate a bolii începe cu o săptămână înainte de erupția cutanată și continuă o săptămână după aceasta. Vindecarea este fără complicații. În 50% din cazurile de rubeolă simptomele lipsesc sau sunt atât de reduse în intensitate încât nu se suspicionează o infecție virală. Infecția naturală conferă imunitate pe toată perioada vieții.
        Spre deosebire de situația prezentată mai sus, când copilul și adultul se vindecă fără complicații, la femeia gravidă primoinfecția cu virusul rubeolei (infecția primară care se produce atunci când organismul respectiv nu a mai venit în contact cu agentul patogen și nu are anticorpi) poate duce la afectarea gravă a sarcinii, mai ales dacă s-a produs în primele 20 de săptămâni. Infecția se produce prin transmitere trofoblastică sau placentară. Primoinfecția rubeolică în prima parte a sarcinii poate duce la oprirea sarcinii din evoluție, la avort, la moarte fetală sau la anomalii fetale permanente și deosebit de grave care constituie sindromul rubeolei congenitale. Acesta constă în: leziuni oculare (cataractă, microftalmie - 53%), surditate (30%), leziuni cardiace (persistența canalului arterial, stenoza pulmonară - 70%), retard psihomotor, (30%), anomalii osoase, microcefalie, retard de creștere. Infecția după primele 20 de săptămâni de sarcină poate duce la retard de creștere fetală, hepatită, hepatosplenomegalie, trombocitopenie, meningită etc. Unele anomalii nu se evidențiază decât  la 1-2 ani de la naștere.
        Expunerea secundară a unei gravide la infecție duce la afectarea sarcinii în cazuri excepțional de rare.
        Riscul de afectare a embrionului și fătului depinde de agresivitatea și teratogenitatea virusului și mai ales de perioada sarcinii în care s-a produs primoinfecția. În primele 12 săptămâni de sarcină riscul de apariție a sindromului de rubeolă congenitală este de 85%. Între 13 și 16 săptămâni riscul scade la 54%, această diminuare a riscului continuând până la 20 săptămâni. Riscul în cazul infecției apărute după 20 de săptămâni este de aproximativ 4%.
        Prevalența femeilor neimunizate (care nu au anticorpi pentru rubeolă deci nu au apărare în fața acesteia) în populația vaccinată antirubeolic este în jur de 1.8 %, în timp ce la populația nevaccinată poate depăși 40 %.
        După prezentarea și analizarea acestor  informații se remarcă  importanța recomandării și efectuării screening-ului matern preconcepțional pentru statusul imunității la rubeolă.  Dacă testele serologice evidențiază lipsa anticorpilor specifici pentru rubeolă și pacienta nu este gravidă se va recomanda vaccinarea antirubeolă și amânarea sarcinii cu cel puțin o lună. Dacă pacienta este gravidă și nu are anticorpi specifici pentru rubeolă se va face determinarea lunară a acestora până la 20 de săptămâni de sarcină și apoi mai rar, la o lună și jumătate. Vaccinarea nu se recomandă în timpul sarcinii deși nu este dovedită teratogenitatea acestui gest medical. Vaccinarea anti-rubeolă este permisă în alăptare.   
        Pentru gravidele fără anticorpi specifici pentru rubeolă se recomandă evitarea persoanelor bolnave, care prezintă erupții cutanate sau simptome asemănătoare infecției cu virusul rubeolei sau care au venit în contact cu persoane bolnave, evitarea socializării (de exemplu petreceri cu copii) și a marilor aglomerații (de exemplu mall-uri) în perioadele anunțate de epidemii, vaccinarea copiilor, evitarea călătoriilor mai ales în țările în care nu au programe de vaccinare.
        Dacă o gravidă fără anticorpi a venit în contact cu o persoană bolnavă se pot administra imunoglobuline în primele 48 de ore de la contactul presupus infectant dar acest gest nu împiedică îmbolnăvirea gravidei și a fătului ci doar scade discret gradul afectării fetale.
        Din păcate nu există nici un tratament cunoscut eficient pentru rubeolă sau pentru a preveni rubeola după expunere.